Avand un proiect la scoala cu privire la orasul nostru drag, ne-am gandit sa abordam un subiect cat se poate de interesant... Evolutia prospera sau mai putin prospera a Focsaniului de-a lungul vremii. Cum o imagine face cat o mie de cuvinte, cel mai indicat mod de a prezenta orasul de ieri, cat si orasul de astazi, il reprezinta pozele, filmele, muzica si un dram de istorie.
Istoria
Toponimia oraşului Focşani se trage de la numele familiei Focşa ce erau cunoscuţi precum “moldoveni buni şi drepţi din vremea lui Ştefan cel Mare” Focşani este atestat documentar pe 30 ianuarie 1575, când, într-un document, Alexandru Vodă din Ţara Românească arăta că a fost lovit “cu înşelăciune pe la Focşani de Ioan Vodă”. Deşi la început este consemnat ca sat, spre sfârşitul secolului al XVII-lea diversele documente îl menţionează ca târg, cea mai importantă aşezare între Râmnic şi Trotuş, aflat la confluenţa unor drumuri comerciale importante. Cel mai frumos moment din istoria Focşanilor se consumă în perioada Unirii de la 1859. Aici funcţionează până în 1862 Comisia centrală, instituţie ce elabora legile comune pentru principate, precum şi Curtea de Casaţie. Oraşul era împărţit în două, între Moldova şi Ţara Românească, de râulMilcov, ce trecea pe amplasamentul unde în zilele noastre se află Piaţa Unirii, aici aflându-se şi vama între cele două ţări române. Pe 6 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de unificare a Focşanilor, ce a devenit şi reşedinţa judeţului Putna. Aici, la 8 septembrie 1917, se semnează armistiţiul între reprezentanţii Armatei Române şi cei ai Puterii Centrale, în acestă zonă desfăşurându-se celebrele bătălii de la Mărăşeşti şi Mărăşti, din vara anului 1917. În perioada interbelică a avut loc o dezvoltare a oraşului, îmbunătăţindu-se reţelele stradale şi de alimentare cu apă. După 1950, are loc un proces de industrializare rapidă şi forţată, construindu-se numeroase fabrici şi blocuri de locuinţe, în stil comunist, înregistrându-se şi un proces de explodare demografică, datorită migraţiei oamenilor de la sate către mediul urban. Din 1968, odată cu noua organizare administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România, Focşani devine municipiu şi reşedinţa judeţului Vrancea.
Istoria
Toponimia oraşului Focşani se trage de la numele familiei Focşa ce erau cunoscuţi precum “moldoveni buni şi drepţi din vremea lui Ştefan cel Mare” Focşani este atestat documentar pe 30 ianuarie 1575, când, într-un document, Alexandru Vodă din Ţara Românească arăta că a fost lovit “cu înşelăciune pe la Focşani de Ioan Vodă”. Deşi la început este consemnat ca sat, spre sfârşitul secolului al XVII-lea diversele documente îl menţionează ca târg, cea mai importantă aşezare între Râmnic şi Trotuş, aflat la confluenţa unor drumuri comerciale importante. Cel mai frumos moment din istoria Focşanilor se consumă în perioada Unirii de la 1859. Aici funcţionează până în 1862 Comisia centrală, instituţie ce elabora legile comune pentru principate, precum şi Curtea de Casaţie. Oraşul era împărţit în două, între Moldova şi Ţara Românească, de râulMilcov, ce trecea pe amplasamentul unde în zilele noastre se află Piaţa Unirii, aici aflându-se şi vama între cele două ţări române. Pe 6 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de unificare a Focşanilor, ce a devenit şi reşedinţa judeţului Putna. Aici, la 8 septembrie 1917, se semnează armistiţiul între reprezentanţii Armatei Române şi cei ai Puterii Centrale, în acestă zonă desfăşurându-se celebrele bătălii de la Mărăşeşti şi Mărăşti, din vara anului 1917. În perioada interbelică a avut loc o dezvoltare a oraşului, îmbunătăţindu-se reţelele stradale şi de alimentare cu apă. După 1950, are loc un proces de industrializare rapidă şi forţată, construindu-se numeroase fabrici şi blocuri de locuinţe, în stil comunist, înregistrându-se şi un proces de explodare demografică, datorită migraţiei oamenilor de la sate către mediul urban. Din 1968, odată cu noua organizare administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România, Focşani devine municipiu şi reşedinţa judeţului Vrancea.
Poze vechi si noi